Funcțiile principale ale unei diafragme într-un sistem optic includ limitarea diafragmei fasciculului, restricționarea câmpului vizual, îmbunătățirea calității imaginii și eliminarea luminii parazite, printre altele. Mai exact:
1. Limitarea aperturii fasciculului: Apertura determină cantitatea de flux luminos care intră în sistem, influențând astfel iluminarea și rezoluția planului imaginii. De exemplu, diafragma circulară a unui obiectiv de cameră (denumită în mod obișnuit apertură) servește ca o diafragmă de apertură care restricționează dimensiunea fasciculului incident.
2. Restricționarea câmpului vizual: Diafragma câmpului vizual este utilizată pentru a limita extinderea imaginii. În sistemele fotografice, cadrul filmului acționează ca diafragmă de câmp, constrângând raza imaginii care poate fi formată în spațiul obiectului.
3. Îmbunătățirea calității imaginii: Prin poziționarea corectă a diafragmei, aberațiile precum aberația sferică și coma pot fi reduse la minimum, îmbunătățind astfel calitatea imaginii.
4. Eliminarea luminii parazite: Diafragma blochează lumina care nu transmite imaginea, sporind astfel contrastul. O diafragmă anti-parazită este utilizată pentru a obstrucționa lumina împrăștiată sau reflectată multiplu și se găsește frecvent în sistemele optice complexe.
Clasificarea diafragmelor include următoarele:
Diafragmă de deschidere: Aceasta determină direct unghiul de deschidere al fasciculului de imagine într-un punct de pe axă și este cunoscută și sub numele de diafragmă efectivă.
Diafragmă de câmp: Aceasta limitează raza spațială a imaginii care poate fi formată, cum ar fi în cazul cadrului unui film de cameră.
Diafragmă anti-zgomot: Aceasta este utilizată pentru a bloca lumina împrăștiată sau pentru a multiplica lumina reflectată, îmbunătățind astfel contrastul și claritatea sistemului.
Principiul de funcționare și funcția unei diafragme variabile se bazează pe capacitatea sa de a controla cantitatea de lumină care trece prin ajustarea dimensiunii aperturii. Prin rotirea sau glisarea lamelor diafragmei, dimensiunea aperturii poate fi ajustată continuu, permițând un control precis asupra cantității de lumină. Funcțiile unei diafragme variabile includ ajustarea expunerii, controlul adâncimii de câmp, protejarea lentilei și modelarea fasciculului, printre altele. De exemplu, în condiții de lumină puternică, reducerea corespunzătoare a aperturii poate reduce cantitatea de lumină care intră în lentilă, prevenind astfel deteriorarea cauzată de supraexpunere.
Data publicării: 21 iunie 2025